Sunt sigur că voi reveni asupra acestei întrebări în timp dar hai să vedem cum mă descurc la prima strigare.

Sociocrația este un sistem de guvernare nonietahic[1], care pune decizia în mâinile celor care își asumă[2], se asociază[3], și în care decizia se ia prin consimțământ[4].

Să detaliem deci cele 4 puncte.
[1] guvernare nonierahică
Un grup de oameni se poate organiza folosind un sistem piramidal (ierarhic) sau unul orizontal (nonierarhic).
Un sistem ierarhic presupune ordonarea prin subordonare existând un conducător și subordonați care la rândul lor au alți subordonați.
Un sistem nonierarhic presupune organizarea prin relaționare existând egali de voce drepturi și atribuții.

[2] implicare asumată
Într-un sistem ierarhic atribuțiile sunt determinate și desemnate de sus în jos ca individ având puțină putere de a refuza ceea ce ți s-a impus de conducere.
Într-un sistem nonierarhic dorințele sunt ale grupului și inițiativa poate aparține oricui însă atribuirea se poate face doar prin asumare voluntară. O dorință sau nevoie a grupului se va pune în practică doar dacă cineva își asumă voluntar acea atribuție.

[3] putere celor ce se asociază
În democrație ai drept de decizie și acolo unde nu te pricepi, și acolo unde nu ești implicat.
În sociocratie ai drept de decizie doar împreună cu cei direct implicați în implementare.

[4] decizie prin consimțământ
În autocrație liderul ia unanim deciziile.
În democrație 51% iau deciziile.
În consens 100% iau deciziile.
În consimțământ iei cea mai bună decizie pe baza informațiilor curente cu care tot grupul de decizie consideră acceptabil pentru moment.

O organizare ierarhică necesită un conducător care acumulând chiar și temporar putere îl va corupe, iar dacă totul stă pe umerii săi și iese din ecuație totul se prăbușește. Este mai puțin riscant și mai sigur, creând și sentimentul de apartenență dacă puterea este în mâna tuturor. Dar când este în mâna tuturor este în a nimănui deci este nevoie de mai multă colaborare, comunicare, încredere.
Când munca îți este atribuită o faci pentru că trebuie. Când însă în mod voluntar îți asumi o muncă o faci cu drag și cu dedicație. Poți oricând să ceri ajutor sau să te retragi, dar câtă vreme ești implicat reușitele și laudele sunt ale tale și ți se cuvin.
De făcut sunt multe în orice grup și când se iau decizii avem senzația că ttebuia să fim consultați. Dar dacă nu ești direct implicat în implementare orice pare ușor. De aceea dacă vrei să iei decizii este necesar să te implici pentru a simții pe pielea ta efectul acelor decizii. Cei ce se asociază sunt egali, sunt ascultați și pe picior de egslitate iau deciziile.
În autocratie cel puțin 49% vor fi nemulțumiți și se vor simți neauziți căci nu au avut retorica necesară. În consens este foarte greu ca toți să spună da pentru o decizie importantă un singur vor putând să dea totul înapoi la zero. În consimțământ cauți doar o soluție potrivită pe moment pe baza informațiilor disponibile. Tot ce cauți nu este ca toți să spună da ci ca nimeni să nu spună nu. Consimțământul este un acord parțial până când noi informații vor fi disponibile sau până la o dată predeterminată când subiectul va fi reevaluat.

Pentru ca toate acestea să funcționeze este nevoie de un spațiu în care să ne simțim în siguranță, în care să avem încredere unul în altul, în care să putem fi vulnerabili, în care comunicarea și sinceritatea sunt esențiale și în care orice se spune nu încearcă să rănească sau domine. Este nevoie de oameni care și-au găsit busola interioară.

Immagine de copertă creată cu ajutorul Copilot.